BELGRAVIA de JULIAN FELLOWES recenzie

Când am aflat că autorul serialului Downton Abbey a scris o nouă carte, mi-am zis că trebuie să o am! Acum, le mulțumesc celor de la Libmag pentru cartea aceasta minunată, Belgravia va rămâne una din cărțile preferate, ale anului 2017! 

Dragilor, eu nu suport fățărnicia și nu pot să vă spun cât de mult îmi place eleganța societății britanice. Adica... în zilele noastre, vizitezi pe cineva și de nu are chef de tine, nu răspunde la ușă, iar tu pleci cu ideea că sigur nu e acasă. Dar, în societatea britanică a secolului XIX, erai primit politicos de un valet(eh... cât de politicos putea fi un valet), te punea să te prezinți și ți se spunea: Merg să întreb dacă e acasă! Deci, foloseau un mod politicos să te expedieze în caz că erai în plus, dar măcar știai ce părerea îi făceai gazdei. Nu știu dacă înțelegeți ce vreau să spun, dar ideea e că ador comportamentul englezilor, chiar și modul lor necioplit de a-ți arăta ce cred, chiar și atunci când cuvintele le sunt politicoase. Erau, în aparență, oameni reci și tare mă simt bine în compania unei asemenea cărți!

Familia Trenchard nu făcea parte din înalta societate, chiar dacă capul familiei se străduia să fie invitați și acceptați în cercurile aristocraților. James Trenchard se pricepea foarte bine la afaceri, a făcut o adevărată avere din asta. De fiecare dată când făcea afaceri cu fețe importante ale societății, făcea în așa fel încât soția lui să primească o invitație la un ceai sau își asigura intrarea la un bal. De fiecare dată când acest lucru se întâmpla, James se simțea mândru și cu un pas mai aproape de scopul lui final.

Anne Trenchard nu împărtășea aspirațiile soțului ei, dar nu putea să îl refuze când vedea câtă bucurie îi aduc lui aceste lucruri.

Soții Trenchard locuiau împreună cu fiul lor, Oliver, și soția acestuia. Erau un cuplu nemulțumit și apăreau discuții continuu în casă. Și Sophia a făcut parte din această familie, dar a murit în urmă cu mulți ani, când era în floarea vârstei, lăsând după ea un secret ce poate distruge efortul lui James Trenchard de a fi primit în înalta societate....

Contesa Brockenhurst era o englezoaică în adevăratul sens al cuvîntului. Era, în aparență, o femeie rece, dârză, hotărâtă și mândră! Singurul fiu al soților Brockenhurst murise în război, iar acum titlul și averea lor mergea spre nepotul bun de nimic. Cei doi nu erau încântați de acest lucru, cunoșteau obiceiurile nedemne de lăudat ale moștenitorului și ale tatălui acestuia, dar  nu aveau de ales.

Contesa și Lady Trenchard s-au întâlnit pentru prima dată la un ceai organizat de o ducesă. Cele două aveau un subiect de discuție comun. Filul contesei și Sophia, au mers la un bal celebru împreună în trecut. Lucru deloc pe placul contesei. Dar Annie i-a ținut piept, era deja obișnuită cu ducesele și contesele... totuși, ceva din conversația lor i-a rămas în minte și nu a reușit să renunțe la ideea că a venit timpul ca secretul fiicei ei să fie împărtășit  acelei femei. 

Chiar dacă soțul ei s-a împotrivit, datoria morală a câștigat și astfel, viața celor două familii s-a schimbat radical. Făcând acest lucru, ies la suprafață și secretele soțului ei, lucru ce o face pe Annie să nu își mai recunoască bărbatul. 

Oliver își arată tot mai mult nemulțumirea și își dezamăgește tatăl de fiecare dată când neglijează afacerile. Faptul că tatăl lui acordă mai multă atenție unui investitlor necunoscut, decât unicului lui fiu, îl face pe Oliver să se înfurie și războiul dintre ei începe. 

Oliver nu o duce prea bine nici pe plan sentimental, nevasta lui pare plictisită și interesată să facă o impresie bună domnilor cu care intră în contact. 

Ce se va alege de familia Trenchard? Va reuși James să ajungă acolo unde și-a propus? 

Recomand cu încredere cartea, mi-a plăcut foarte mult, m-a ținut captivă între pagini, m-a făcut să mă atașez de personaje și m-a surprins într-un mod plăcut cu intorsătura situației!