marți, 30 ianuarie 2018

Cartea lunii IANUARIE 2018

Ianuarie 2018


A mai trecut o lună și de nu aș face acest bilanț probabil că nici nu aș observa. Știu că sună de parcă m-aș plânge de timp, și chiar așa e, dar mă bucur că în toată această viteză pe care a prins-o viața, reușesc să citesc câteva cărți valoroase în fiecare lună.

În Îanuarie 2018 am reușit să citesc șapte cărți deosebite:

Lista cărților citite:

1. Păzitoarea tainei. Cartea am primit-o de la Libris și mi-a plăcut foarte mult. Cred ca  v-am mai spus că mi-am propus să citesc tot ce a scris Kate Morton. Mulțumesc, Libris!

2. Inima de foc. O carte extrem de romantică primită în dar de la o doamnă foarte drăguță.

3. O sută de nume. Ador cărțile Ceceliei Ahern. Și cartea aceasta am primit-o cadou.

4. Dincolo de Nil. Mi-a plăcut foarte mult această carte. Abia aștept și altceva semnat de această autoare. Recomand și Sub luna de șofran. Mulțumesc, Libmag!

5. Cine mi-a pus albinele-n piept? Un must read! Am cumpărat cartea de la SEARA DE FOLK de la Gura Humorului.

6. Ultima amintire. O carte interesantă pespre care am vorbit de curând. Mulțumesc, Libris!

7. Dosarul cameleonul. Mi-a plăcut foarte mult. Recomand din suflet! Mulțumesc, Grup editorial Corint.

Maia povestește- cărți de copii

Maia a citit Hoțul de cuvinte și a declarat-o cartea ei preferată. Maia a mai și făcut experimente din Știința în cinci minute. Mulțumim, Editura Paralela 45! Abia așteptăm să descoperim și celelalte minunății.


Cartea lunii 

Titlul de cartea lunii merge spre Păzitoarea tainei. Nu mi-a fost ușor să aleg. Dosarul cameleonul dădea tare din coate. Le recomand pe amândouă!



Pentru voi care a fost CARTEA LUNII? Ce carte recomandați? Ați citit vreo una din cele șapte citite de mine?

Vezi ce cărți deosebite am citit în celelalte luni ale anului trecut, aici.

duminică, 28 ianuarie 2018

Dosarul Cameleonul de Peter Robinson. Recenzie

„Romanele lui Peter Robinson sunt niște capodopere, sumbre, tulburătoare și profund nuanțate.”- Dennis Lehane



Peter robinson



Acesta este unul dintre citatele de pe coperta a patra a romanului Dosarul Cameleonul de Peter Robinson, apărut la Leda- Grup Editorial Corint. Deși e primul roman semnat de el, pe care eu l-am citit, tind să fiu de acord. Dosarul Cameleonul m-a purtat prin cele mai ciudate stări posibile. De ce spun ciudate? Pentru că, printre altele, m-a făcut să-mi fie milă de un criminal în serie. Bine... nu a ținut mult această stare, dar a fost acolo.


Dosarul Cameleonul de Peter Robinson- o carte complexă


Dosarul Cameleonul de Peter Robinson este un roman captivant, crud și violent. Are acțiune, mister, multă dramă, dar și puțină dragoste. 
În Dosarul Cameleonul găsim mai multe tipuri de violență și abuz. Întâlnim soția abuzată din toate punctele de vedere, aflăm povestea unor copii lipsiți de copilărie și privați de șansa la o viață normală și liniștită. Putem observa și efectele unui lucru groaznic asupra comunității și avem șansa de a intra în bârlogul unui criminal în serie. Deasemenea, detaliile polițienești nu lipsesc. Ne este prezentat modul lor de lucru, dar facem cunoștință și cu lucrurile politice ce influențează lucrurile.
Cu alte cuvinte, Dosarul Cameleonul este o carte complexă, pregătiți-vă șă fiți îngroziți, șocați și încântați!


Violența domestică


Maggie s-a mutat pe strada Dealul căutând liniște și fugind de fostul soț abuziv. Acolo ducea o viață liniștită, lucra de acasă și hrănea rațele de pe lac. Ba chiar a îndrăznit șă se deschidă în fața vecinei de la numărul 35 și să își facă o prietenă. Curând, a observat că și Lucy Payne, noua ei prietenă, ar fi abuzată de soțul ei. De aceea, în noaptea în care a auzit zgomote de la numărul 35, s-a alarmat și a sunat poliția.

Ceea ce părea a fi o intervenție normală într-un caz de violență domestică, a degenerat și unul din ofițeri a fost ucis de Terance Payne, soțul lui Lucy. Celălalt ofițer a reușit să îl imobilizeze pe Terance, dar s-a dovedit că l-a lovit prea tare și acum acesta era în comă. Bine i-a făcut! așa am gândit eu, așa probabil ați gândit și voi, dar legile nu permit ca un ofițer să abuzeze de puterea sa și așa ofițerul a ajuns să fie anchetat.


În paralel, cei din echipa de investigații au fost șocați de ceea ce au găsit în pivnița soților Payne și mai apoi în toată curtea. Cadavrele mai multor fete dispărute apăreau pe proprietatea lor ca ciupercile după ploaie. Inspectorul-șef, Alan Banks, își începe investigația.
Trebuie să precizez că mi-a plăcut mult acest personaj. Alan Banks este întruchiparea omului legii perfect, în opinia mea.


Victimă?


Lucy Payne a fost lovită de soțul ei în acea noapte, iar acum se refăcea în spital. Când Banks a discutat cu ea, aceasta i-a lăsat impresia că se ascundea în spatele amneziei apărute după trauma trăită.
 Este cunoscut faptul că victima își apără, de obicei, abuzatorul, în aceste cazuri... oare aceste sentimende contradictorii o încercau acum pe Lucy? Să fi fost Lucy Payne mai mult decât o victimă sau singura ei greșeală a fost că s-a căsătorit cu bărbatul nepotrivit?

Maggie- vecina- a fost oripilată de ideea că Lucy este anchetată și pusă la zid din cauza lucrurilor făcute de soțul ei și a încercat să atragă simpatia opiniei publice asupra soției abuzate, chiar dacă risca să își trezească propriile fantome. Va reuși aceasta să o ajute pe Lucy? Ce părere are inspectorul- șef despre toate acestea? Merită Lucy ajutată?

Dacă v-am stârnit curiozitatea, vreau să știți că Dosarul Cameleonul ( titlu original: Aftermath) de Peter Robinson se poate cumpăra de aici.


Și cartea aceasta m-a inpresionat.

duminică, 21 ianuarie 2018

ULTIMA AMINTIRE de DEBORAH BEE recenzie

Mi-am dorit un thriller bun ca pe nu știu ce, în ultima perioadă. Așa că, mi-au luat de la Libris, din categoria Literatura universală, două. În spatele ușilor închise și Ultima amintire de Deborah Bee.

Mi-a fost greu să mă decid pe care dintre ele să o citesc prima, dar coperta aceasta minunată a înclinat mult balanța.


thriller bun ultima amintire

Ultima amintire de Deborah Bee thrillerul dorit?


De dinainte să încep să citesc Ultima amintire de Deborah Bee, m-am întrebat dacă va fi thrillerul la care visam de ceva timp. Ei bine, nu a fost. Nu a avut suspansul pe care doream să îl trăiesc eu în acest weekend, dar cu siguranță a fost un thriller bun.
Chiar dacă nu mi-a înghețat sângele în vene citind-o, lucrurile dezvăluite spre sfârșit mi-au făcut pielea de găină, iar povestea a fost foarte bine scrisă, făcându-mă nici să nu mă gândesc la așa un final.
Cartea se citește foarte ușor, iar dorința de a afla ce i s-a întâmplat lui Sarah și dacă își va reveni, se instalează rapid. 


Ultima amintire. Titlu original: The last thing I remember


Sarah ajunge la spital în urma unui jaf, dacă e să ne luăm după polițiști. A fost sedată și se așteaptă vindecarea. Chiar dacă doctorii au întrerupt sedativele, Sarah nu se trezește! Totuși, în mintea ei, e cât se poate de trează și îngrozită de ceea ce se întâmpă. Inițial nu știe cine e, cum a ajuns acolo, dacă are familie, casă sau vreun job.
Află lucruri despre ea de la asistentele care, deși insistă cu nu ar trebui să se vorbească lucruri în fața pacientei, exceptând lucrurile pozitive, de fiecare dată îi lasă acesteia frânturi de informații despre starea ei sau despre accidentul în care a fost implicată.
Deși nu vedea nimic, de fiecare dată când auzea zgomotul făcut de un pix, se panica. Putea simți groaza ce o cuprindea, putea simți pericolul. Cine era bărbatul ce o vizita șoptindu-i la ureche?

Familia și prietenii



Adam era soțul ei. El a murit în noaptea în care Sarah a ajuns la spital.
Tatăl și mama ei au ajuns destul de repede la spital. Tatăl s-a dovedit o persoană bună, iubitoare. În schimb, mama m-a scos din sărite. Era atât de îngrijorată să își consume ceaiul și să se gândească ce zice lumea, încât cred că mai mult a enervat-o pe Sarah, decât să o ajute.
Din amintirile Sarei ne dăm seama că așa a fost toată viața, mult prea preocupată de lume, niciodată dispusă să își creadă copiii. Încă din prima parte a cărții, ne dăm seama că Sarah a ascuns toată viața un lucru ce a schimbat-o încă din copilărie. 


Kally


Kally era o puștoaică de 13 ani. Era vecina și cea mai bună prietenă a Sarei. Nimeni nu o lua în serios și nu o întreba nimic despre viața vecinei ei, dar ea era singura persoană care o cunoștea cu adevărat pe Sarah, care a văzut bărbați ciudați pândind-o, care l-a văzut pe Adam când își ieșea din fire.
Kally ne povestește viața ei de la școală. Modul în care Sarah a ajutat-o să devină „invizibilă”, să nu mai fie ținta bătăușilor. 
În primele pagini nu am îndrăgit-o deloc pe Kally. Asta până ce am cunoscut-o mai bine și am văzut mediul în care trăia.

Își va mai reveni Sarah?


Doctorii susțineau că Sarah se va trezi dacă va reuși să își refacă canalele cu viața exterioara. Vizitatorii trebuiau să îi povestească amintiri plăcute, să o ajute să facă aceste legături. 
Deși Sarah își dorea cu disperare să se trezească, erau aminiri pe care le evita, Amintiri din copilăria ei și din viața de adult. Va reuși aceasta să treacă peste ele și să se trezească? De ce a ajuns în starea aceasta? Vă invit să aflați singuri citind Ultima amintire  de Deborah Bee.

Îți recomand și acest thriller.


Cine mi-a pus albinele-n piept? de Andreea Luca


„Bula de fericire”


Cele ce mă urmăresc, deja știu că eu folosesc lectura ca o metodă de relaxare, de separare de lucrurile urâte ce se întâmplă în lume. Prefer să citesc ficțiune, indiferent de subiect, deoarece oricât de dur ar fi, e mai ușor de suportat decât atunci când știi că o persoană reală a trecut prin asta. O persoană cu trăiri, un om ce simte durerea, cineva care are o familie care suferă la fel de mult...

Prin lectură îmi creez o „bulă” în care mă așez comfortabil când vreau să sper că există un final bun pentru orice. Se întâmplă și să fug și  mă ascund în ea de cele mai multe ori când dau de lucrurile nedrepte ce se întâmpă în realitate. Apoi, ies ușor, ușor și mă acomodez cu situațiile respective. Este o metodă bună pentru psihic, zic eu. Dar uneori, apare câte o carte care mă atrage ca un magnet și trebuie să o citesc, chiar dacă știu că nu se va mai alege nimic de „bula” mea când o voi termina. O astfel de carte a fost Oscar și Tanti Roz, o astfel de carte este Cine mi-a pus albinele-n piept? de Andreea Luca.


Cine mi-a pus albinele-n piept? de Andreea Luca


Andreea Luca scrie pe razadeluca.ro. Recunosc că nu știam nimic de ea până ce nu am participat la Seara de Folk de la Gura Humorului, unde ea și-a lansat cartea Cine mi-a pus albinele-n piept?

Andreea Luca este diagnosticată cu cancer, iar cartea descrie parcursul ei ca persoană, din momentul în care diagonsticul a fost fixat și până acum. Andreea își expune ideile ce i-au invadat mintea atunci și modul în care a abordat problema. Și-a exprimat gândurile, fricile... i-am înțeles deciziile și am sperat pe tot parcursul cărții că totul se va termina cu bine (defect de cititor romantic).

Când am hotărât să scriu aceste rânduri, mi-am propus să nu vă spun mare lucru, nu am cum, trebuie să citiți. Dar trebuie să precizez că Cine mi-a pus albine în piept?, te face să privești altfel viața, oamenii de lângă tine. Te face să regreți fiecare clipă în care l-ai ignorat pe Dumnezeu sau în care ți-ai asumat meritele de parcă ar fi fost doar ale tale.

Mă bucur enorm că am cumpărat Cine mi-a pus albinele-n piept?, la fel vă sfătuiesc și pe voi să faceți. Nu este o lectură ușoară, fiecare pagină are o încărcătură emoțională puternică, dar nu o să regretați nicio clipă această decizie. 
Eu am ajuns să o admir pe Andreea și deja m-am abonat  pentru a-i urmări blogul. Scrie cu sufletul și se vede. 


Cine mi-a pus albinele-n piept?, a apărut în 2017 la Editura SMart

vineri, 19 ianuarie 2018

Top cele mai frumoase 10 coperți din biblioteca mea


Biblioteca mea


Astăzi, uitându-mă cu mândrie la biblioteca mea, mă felicitam singură, în gând, pentru câte cărți bune am adunat. Tot în gând, să nu mă considere vecinii nebună, felicitam și editurile pentru coperțile minunate ce m-au făcut să-mi doresc anumite titluri. Bineînțeles că ar fi fost o lovitură pentru bugetul familiei să cumpăr fiecare copertă frumoasă care m-a cucerit, dar mare noroc și cu pritenii ce mă cunosc tot mai bine și îmi fac daruri exact pe gustul  meu: cărți cu coperți frumoase.

A fost o muncă grea, dar am selectat cele mai frumoase 10 coperți din biblioteca mea, deși, chiar în timp ce scriu acest articol, alte coperți frumoase îmi atrag atenția.



Top cele mai frumoase 10 coperți din biblioteca mea


Ultima amintire de Deborah Bee. Cartea a apărut la Editura Rao și a ajuns la mine prin Libris. O copertă wow, din punctul meu de vedere.


deborah bee



Magicienii de Lev Grossman. Cartea a apărut la editura Nemira. Și celelalte cărți din serie au coperți frumoase. Sper să reușesc ca anul acesta să fac cunoștință cu MAGICIENII.


nemira



Poveste de iarnă de Mark Helprin. Tot de la editura Nemira. Superbă!


nemira



Călătoarea de Diana Gabaldon. Și celelalte cărți din serie se bucură de coperți frumoase. Părerea mea aici. Meritele merg tot spre editura Nemira.


diana gabaldon



Dincolo de Nil de Nicole C. Vosseler. Cartea a apărut la Editura Rao și a ajuns la mine datorită celor din echipa Libmag, părerea mea despre ea aici. Coperta frumoasă nu m-a lăsat să stau pe gânduri.


nicole c vossler



Lumina iubirii de Jay Asher. Cartea a apărut la editura Corint- Leda Edge. Cătălina de la Porția de citit mi-a dăruit-o. Mulțumesc, draga mea, pentru coperta frumoasă.


jay asher



Fericiți pentru totdeauna? de Taylor Jenkins Reid . Meritele pentru această copertă frumoasă merg tot spre editura Corint. Datorită lor pot să vă prezint și părerea mea despre carte.


corint



Lacrima de Lauren Kate. Cartea a apărut la editura Rao, iar eu mulțumesc tot Cătălinei pentru faptul că această coperta frumoasă are acum un loc în biblioteca mea.


kate lauren



Păzitoarea tainei de Kate Morton. Cartea a apărut la Humanitas Ficțion și mie mi-a fost oferită de Libris. Încă admir coperta frumoasă. Părerea mea aici.


kate morton



Zvonul de Elin Hilderbrand. Ador coperta! Editura Litera este lăudată de data aceasta.  Mulțumesc, Cătălina.


blue moon



Voi care considerați că este cea mai frumoasă copertă?

joi, 18 ianuarie 2018

DINCOLO DE NIL de NICOLE C. VOSSELER recenzie

Nicole C. Vosseler

Cu stilul autoarei Nicole C. Vosseler am făcut cunoștință prin Sub luna de șofran și am fost plăcut surprinsă. Așadar, nu puteam rata noul său roman, Dincolo de Nil ( titlu original: Jenseits des Nils).
Dincolo de Nil  de Nicole C. Vosseler mi-a fost oferită de Libmag pentru recenzie și le mulțumesc pe această cale.

jenseits des Nils



Dincolo de Nil

În primele pagini ale romanului Dincolo de Nil de Nicole C. Vosseler, ne lovim de frumusețea tinereții, de vibrația sentimentului că viața abia începe, că lucrurile se vor așeza așa cum trebuie. Personajele frumos create, diferite și interesante, par să ducă o viață minunată. Aceștia trăiesc o perioadă fericită și se vor hrăni cu amintirea ei în momentele groaznice pe care vor fi nevoiți să le trăiască.



Familia Norbury era formată din:

Colonelul Norbury- un bărbat curajos ce a luptat pe front și care acum predă în academia ce pregătea tinerii pentru această muncă.
Constance Norbury- soția și mama ideală, era blândă, iubitoare și își susțineaq copiii așa cum putea mai bine.
Grace Norbury- fiica perfectă. Deșteaptă, frumoasă, iubitoare și ascultătoare. Tatăl ei considera că ea, primul copil, a luat tot ce era mai bun, lăsând neajunsuri pentru ceilalți doi copii ai lui.
Stephan Norbury- singurul băiat din familie, Înrobit să ducă tradiția mai departe, constrâns să studieze la academie și să intre în slujba majestății sale Victoria. De ce spun constrâns? Pentru că nu își dorea sub nicio formă aceste lucruri, el își dorea să își continuie studiile, să meargă la o universitate.
Ada Norbury- fiica cea mică. Simțea că veșnic era în umbra lui Grace- fiica perfectă. Era o persoană extrem de timidă și emotivă, iar părinții săi au trimis-o într-o călătorie prin lume, sperând că această latură i se va mai diminua. Acum s-a întors acasă, cu alte gânduri și planuri ce îi va pune tatăl pe jar.



„Adevărata prietenie rezistă distanței, timpului și tăcerii.”- Isabel Allende

Cei trei tineri din familia Norbury erau înconjurați de prieteni. Cecily, fratele ei Leonard, Royston și Simon, erau din aceeași lume ca și ei. 
„Oaia Neagră”, cum le plăcea lor să spună, era Jeremy. Tânărul a fost primit cu greu la academia aceasta unde copiii familiilor din înalta societate aveau întietate. Jeremy și-a propus să își depășească condiția. Învăța bine și nu se ferea să își exprime ideile și convingerile, chiar dacă, de cele mai multe ori, deranjau.

 Becky era fiica preotului. Când mama ei a murit, toate greutățile au căzut pe umerii ei. Constance a hotărât să o țină aproape. Cu timpul, în timp ce a trecut de la statutul de fată la domnșoară, a început să îl privească cu alți ochi de Stephan. În schimb, el nu putea să își dea seama ce simte pentru ea, dar Becky își dădea toată silința să îl ajute, chiar dacă era criticată de Cecily.



Fiorul primei iubiri

Dacă multitudinea de nume și de personaje prezente în primele pagini, mi-au dat la început ceva bătăi de cap, când cuplurile au început să se formeze, această mică problemă s-a rezolvat. ( voi să știți că la sfârșitul cărții este o listă cu numele și proveniența personajelor, eu nu am știut de ea  :-D )

Cuplul Cecily- Royston se pare că era format de ceva timp și au profitat de absolvire ca să își anunțe logodna. Erau cuplul perfect și aveau de gând să se căsătorească după întoarcerea acestuia din război.

Deși toată lumea se aștepta ca Grace și Leonard să facă același lucru, Grace se simte atrasă de Jeremy și își dă toată silința să îl cunoască mai bine. Și Jeremy este atras de ea, dar știe că nu s-ar cuveni o legătură între ei. Leonard o iubește pe Grace și speră ca legătura dintre ea și Jeremy șă fie stricată de distanță și de timp.
Grace și Jeremy s-au apropiat tot mai mult în acea vară, făcându-și promisiuni în secret. Cei doi erau conștienți de faptul că relația lor nu ar fi fost acceptată de colonel. Așadar, planul era ca în război Jeremy să devină cineva. Abia apoi să îi ceară mâna cu demnitate.

Colonelul Norbury nu este încântat deloc de sclipirea ce o observă între Ada și Simion. El își dorește pentru fiica lui cea firavă, un bărbat cu o stabilitate pe care, Simon- cel de al treilea copil al familiei- nu i-o putea oferi.
Colonelul i-a atras atenția lui Simion că nu se cade ceea ce urmează să se întâmple, dar când tânăra a apărut în calea lui, în grădina întunecată, dornică să fie gustată, nu s-a putut abține.



„Războiul este știința distrugerii.” - John Abbott

Cei cinci tineri au avut norocul să fie repartizați în același regiment și puteau să aiba grijă unul de altul, să își țină de urât, dar lucrurile nu au evoluat deloc în favoarea lor...

Ce va mai rămâne din tinerii aceștia dornici de viață, după ce se vor întoarce acasă din război? Cum îi va afecta ororile prin care vor fi nevoiți să treacă? Care va fi fata ce își va jeli iubitul? Care se va agăța de orice fir de speranță pentru a supravețui durerii? Cum se vor schimba acești tineri după ce vor cunoaște ura, moartea, disperarea și frica de dincolo de Nil?

Nicole C. Voseller ne-a predat o adevărată lecție de isotrie. A scos în evidență modul în care războiul afectează soldații și familiile acestora ce nu sunt scutite de urmări. Pentru mine ar fi foarte greu să citesc o astfel de carte dacă nu ar fi îndulcită cu multă iubire, iar când e vorba de romantism,Nicole C. Voseller este foarte pricepută. Apreciez mult și faptul că pune accent de ideea că primești ceea ce oferi.
Recomand cu drag!


luni, 15 ianuarie 2018

Hoțul de cuvinte de Hans Joachim Schadlich. Maia povestește

Recomandare pentru cei mici: Hoțul de cuvinte de Hans Joachim Schadlich

Vă era dor de o recomandare pentru cei mici? Uite că am venit noi cu una: Maia povestește Hoțul de cuvinte de Hans Joachim Schadlich. :-)
hotul de cuvinte, editura paralela 45


Cărți pentru copii

Vă aduceți aminte că în luna DECEMRIE, Maia a primit câteva cărți frumoase de la Editura paralela 45Hoțul de cuvinte era una dintre ele. Cu un titlu interesant și o copertă amuzantă, nu a fost nevoită să stea prea mult pe raftul micuței biblioteci în formare.

Știți ce a spus Maia după ce a terminat cartea Hoțul de cuvinte de Hans Joachim Schadlich? „Mami, e cea mai amuzantă carte, o să citesc din ea în fiecare zi!” Vă dați seama cât de mult m-am bucurat. Cu toții avem o carte citită în copilărie, care ne-a impresionat într-o formă sau alta, iar Maia se pare că tocmai a dat de a ei.


Hoțul de cuvinte- carte pentru copii 8 ani +

8 ani + sau nu, Maia a reușit să o citească ffoarte ușor, având nevoie să-i explic în mare doar părțile de propoziție pe care Hoțul de cuvinte le fura. Cel mai mult s-a distrat când a ajuns la cântecelele interpretate de hoțul de cuvinte și am râs amândouă copios când a început să-l imite.

Cartea scoate în evidență importanța gramaticii în vorbire, dar și faptul că dacă nu îți faci temele la timp, va trebui să muncești mai mult mai târziu. Cartea pentru copii, Hoțul de cuvinte, poate fi citită atât de fetițe, cât și de băieței. Simpaticul și visătorului personaj, Paul, cucerește prin firea sa visătoare. Nimănui nu îi va rămâne indiferent acest băiețel.

Pentru a afla mai multe despre Hoțul de cuvinte, urmăriți-o pe Maia în video-ul de mai jos.




Hoțul de cuvinte- carte pentru copii

Dacă considerați că Hoțul de cuvinte i-ar plăcea și copilului dumneavoastră, vă anunț că se poate achiziționa de aici.

Vă dorim lectură plăcută și mulțumim editurii pentru exemplarul oferit!

miercuri, 10 ianuarie 2018

O SUTĂ DE NUME de CECELIA AHERN recenzie

Comoara asta, O sută de nume de CECELIA AHERN, stă la mine în bibliotecă de cel puțin un an. :-) 
Cum am rezistat atât fără să o citesc, nu prea știu. 

one hundred names


Cărțile autoarei CECELIA AHERN

Cred că v-am mai spus în una din celelalte recenzii a cărților citite de mine și semnate de Cecelia Ahern, că o consider autoarea mea preferată. De aceea nu mă grăbesc să citesc tot ce am în bibliotecă scris de ea. Da, o ador! Și nu mă satur niciodată de stilul ei. Cărțile ei îmi oferă o stare de bine cum niciun alt autor nu reușește. Îmi oferă speranță și certitudinea că totul se va termina cu bine. Am spus „cu bine”, nu „cum ne dorim noi”,  și de aceea prefer să le citesc cu un interval de timp între ele, chiar dacă tentația e mare. Cărțile Ceceliei Ahern sunt pentru mine ca rezerva de ciocolată a femeilor, ma simt bine chiar și când mă gândesc la ele.


Despre O sută de nume de Cecelia Ahern

O SUTĂ DE NUME de CECELIA AHERN, este ca o palmă pentru persoanele capabile de orice pentru a avea succes. În O SUTĂ DE NUME, Cecelia Ahern, prin personajul său, Kitty, ne subliniază faptul că întotdeauna trebuie să rămâi om, indiferent de miză, indiferent de câștig, indiferent de prestigiu. 
Kitty a uitat aceste lucruri și când s-a văzut cu postul mult visat, a făcut cea mai mare gafă posibilă. O gafă ce va distruge tot ce a construit.

Când s-a dovedit că profesorul pe care Kitty l-a acuzat că ar fi avut relații cu o elevă de a sa, este complet nevinovat, postul de televiziune a fost dat în judecată. Kitty și-a pierdut slujba, iar locul de la revista unde scria, este în pericol. Kitty este conștientă că este încă acolo datorită prietenei ei, Constance, fondatoarea revistei.


Când crezi că nu se poate mai rău de atât...

Constance suferea de cancer și a murit, dar nu înainte de a-i lăsa lui Kitty o ultimă temă.
Constance îi spusese despre ultimul său proiect, un proiect pe care nu l-a mai putut finaliza. Aceasta avea o listă cu o sută de nume, dar a murit înainte de a-i explica ce ar trebui să facă cu ele.

Ca ultim omagiu, numărul revistei din acea lună, îi era dedicată, iar Kitty a primit responabilitatea de a afla legătura dintre cele o sută de nume și de a scrie un articol.
Deși își dorea foarte mult să facă acest lucru pentru prietena ei, era complet demoralizată și nu credea că va reuși. Totuși trebuia să încerce, așadar, a luat cartea de telefoane și a încercat să dea de ei. Termenul de două săptămâni nu avea să-i permită să întâlnească toate acele o sută de nume, dar spera ca cei pe care îi va cunoaște o vor face să înțeleagă ce dorea Costance să facă.


Fiecare om e special

Ce a reușit Kitty să afle? A aflat că toate acele o sută de nume nu au nicio legătură între ele, acei oameni nu s-au cunoscut niciodată și nici nu au discutat cu Constance cât încă trăia aceasta. 
Kitty a întâlnit șase oameni de pe lisă. Fiecare părea să nu aibă nicio poveste senzațională de spus, deși erau oameni frumoși, oameni buni. Acest lucru o pune pe Kitty în încurcătură și îi e tot mai greu să  o înțeleagă pe prietena ei. 


Cum o vor schimba acești oameni pe jurnalista noastră? Va reuși Kitty să se împace cu greșeala făcută? Vă invit să aflați citind O sută de nume ( titlu original:one hundred names)  de Cecelia Ahern.




luni, 8 ianuarie 2018

INIMA DE FOC de LINDA HOWARD recenzie

linda howard



Nu am mai citit nimic scris de Linda Howard până acum, dar mă bucur că am ales Inima de foc și pot să îi fac o recenzie. Să îmi dau și eu cu părerea despre felul in care crează povești perfecte de iubire, despre modul în care acțiunea te acaparează și savurezi fiecare capitol.


Hot!

Dacă trebuie să aleg un cuvânt pentru a descrie INIMA DE FOC (titlu original: Hart of fire )de LINDA HOWARD, acesta este: HOT! Da, avem acțiune, avem o poveste, dar scenele erotice nu pot fi trecute cu vederea... nu că ne-am dori așa ceva. ;-)


Despre INIMA DE FOC

Inima de foc este o piatră rară și roșie ce, teoretic, se afla undeva în junglă, lăsată de civilizația Anzar.
Spun toretic, deoarece nu se cunosc dovezi a existenței ei. Tatăl lui Jillian a fost considerat nebun pentru că susținea astfel de teorii și a murit într-o expediție ce trebuia să îi dovedească spusele.


Jillian are de suferit din cauza reputației tatălui ei. Nu făcea parte niciodată din echipele ce descopereau lucruri cu adevărat prețioase pentru arheologi, iar ideile ei nu erau foarte bine primite. Cu toate acestea, îi plăcea prea mult meseria ei și nu avea de gând să renunțe.


Printre hârtiile rămase de la tatăl ei, a descoperit documente ce au convins-o că amazoanele chiar au existat și s-a hotărât să găsească ceva care să dovedească asta. Așa putea reabilita numele tatălui ei, dar își primea și locul bine meritat, printre arheologi.


Aventură

Deoarece nu a fost luată în serios de colegii ei, a fost nevoită să improvizeze o echipă pentru a se aventura în junglă.
Fratele ei oportunist, simțind că ar fi rost de bani mulți, a insistat să găsească el un sponsor. Așa echipa ei era formată din doi șarlatani și un criminal.


Bob era ghidul ce avea să îi ajute să străbată jungla. Era un tip carismatic, amuzant și curajos. Pot să vă spun că a fost deliciul cărții.
El a simțit imediat pericolul expediției, dar curiozitatea, plata bună și atracția lui pentru Jillian, nu l-au lăsat să refuze.
Deși Jillian nu l-a îndrăgit de la început, își dă repede seama că el poate fi singurul ei aliat.
Dar oare să fi fost așa? Oare Bob nu va fi și el orbit de prețioasa piatră roșie? Cum se va termina această aventură?


Recomand INIMĂ DE FOC de LINDA HOWARD tuturor iubitorilor de romance!


sâmbătă, 6 ianuarie 2018

PĂZITOAREA TAINEI de KATE MORTON recenzie

păzitoarea tainei, the secret keeper, kate morton


În Păzitoarea tainei de Kate Morton am avut parte de un mister cum rar am întâlnit și de o poveste de viață ce merită atenția noastră. Am trăit în timpul războiului, dar am simțit și liniștea de după. Am avut parte de prietenii și de viața de familie perfectă.

Am primit Păzitoarea tainei de Kate Morton, pentru recenzie, de la Libris și le mulțumesc pentru ocazia de a adăuga și cartea aceasta la lista cărților scrise de Kate Morton și citite de mine!



Viața de familie perfectă 

La cei șaisprezece ani ai săi, Laurel era conștientă de familia ei minunată și de iubirea dintre ei. Își îndrăgea frații și părinții, iubea locul în care locuia și se simțea așa cum ar trebui să se simtă orice adolescent. Nu avea alte griji, avea tot timpul din lume să se gândească la cine vrea să devină, la ce viață va avea.

Mama ei, Dorothy, prețuia mult familia și insista ca și copiii ei să facă la fel. Își iubea soțul, ținea la tradiții și se străduia ca viața lor de familie să fie perfectă. Avea o imaginație bogată și își surprindea mereu copiii cu o poveste nouă, plină de magie.



Vara anului 1961

Într-una din zilele însorite, când familia Nicolson îl sărbătorea pe cel mai tânăr membru, Gerry, Lauren s-a ascuns în casa din copac, visând la viitorul ei la Londra și la iubit.
Atunci viața i s-a schimbat pentru totdeauna! Și nici nu se putea altfel, deoarece și-a văzut mama omorând un bărbat necunoscut. Cum a reacționat? Probabil ca orice om supus la asemenea șoc: a leșinat!

 Când și-a revenit, surorile ei erau trimise în vecini, iar părinții discutau cu poliția. Auzindu-i vorbind despre lipsa martorilor care să susțină că mama ei era în legitimă apărare, Lauren a intervenit. Le-a povestit polițiștilor întreaga întâmplare, dar după plecarea acestora ceva nu îi dădea pace... numele mamei ei, rostit de acel bărbat, se întorcea iar și iar în mintea ei. Așa, Lauren, a devenit păzitoarea tainei, păzitoarea unei taine greu de purtat.



Familia Nicolson în 2011

După atâția ani, Lauren a devenit ceea ce și-a propus. Era o actriță îndrăgită. Surorile și fratele ei, aveau propria viață, erau o familie frumoasă și unită. Dorothy era pe patul de spital trăindu-și ultimele zile. Aceasta era tot mai confuză și nu doar o dată a pomenit de lucruri din tinerețe, despre care copiii ei nu știau nimic.

Când își vedea mama în acea stare, sentimentul că trebuie să afle legătura dintre acel necunoscut și mama ei, nu îi mai dădea pace lui Laurel. Trebuia să afle ce motive a avut să îl ucidă în acea vară. Trebuia să afle cine era Vivian din fotografie și cine era Jimmy.
Așa au început investigațiile, iar tainele lui Dorothy erau în pericol de a fi dezvăluite.


Dolly, Vivian și Jimmy în anii '40

Aici ne luăm porția de istorie. Ne aflăm în timpul războiului, Bombardamentele sunt la tot pasul, dezastrele se văd oriunde întorci privirea. Cu toate acestea, vedem și tineri plini de viață și cu aspirații mari. Tineri ce își trăiesc prima iubire, dar și copii rămași ai nimănui.

Dolly(Dorothy), a plecat de acasă trântind ușa familiei și planurilor lor de viață liniștită și serviciu plictisitoare într-o fabrică de biciclete.  
Datorită tatălui unei prietene, ajunge să aibă grijă de o bătrână. Aceasta nu e de acord cu vizitele bărbaților, așadar, Dolly se întâlnește cu iubitul ei, Jimmy, în oraș. Cei doi se cunoșteau din adolescență și se iubeau foarte mult.

Dolly o admira enorm pe vecina ei, Vivian, și dorea cu orice chip să se împrietenească cu ea. Lucrau împreună la serviciul feminin de ajutor și toată ziua își imagina momentul când vor savura împreună cafeaua, vor face glume și se vor distra între fete. Dar Vivian avea propriile taine și prefera să păstreze distanța.

Fericirea... o iluzie?

Lauren știa că bărbatul ucis de Dorothy era soțul lui Vivian, prietena mamei ei, femeia care zâmbește prietenos din poza veche. Cu cât se apropia de adevăr, cu atât Lauren era mai confuză... Cine a fost cu adevărat mama ei? De ce i-ar fi ucis soțul celei mai bune prietene? Unde este Jimmy și ce rol a avut în toată povestea acesta? Oare viața de familie fericită pe care ea a trăit-o, a fost reală sau a fost o mascaradă bine pusă la punct?


Îți dai seama că nu dai greș cu o recomandare, atunci când pielea ți se face de găină, când ajungi la finalul cărții fără ca măcar să intuiești adevărata taină. Nimeni nu crează un mister așa cum o  face Kate Morton. Cartea merită 5 steluțe pe Goodreads.

Păzitoarea tainei (titlu original: The secret keeper) și celelalte cărți ale lui Kate Morton, se găsesc în categoria Literatura contemporană, pe Libris. 

joi, 4 ianuarie 2018

Știința în cinci minute- experimente pentru copii

stiinta in 5 minute, experimente pentru copii


În luna Decembrie, am primit de la Editura Paralela 45 o mulțime de cărți interesante. Printre acestea, era și Știința în 5 minute de Jean Potter. De când am deschis pachetul, prima dată la ea s-a repezit și mi-a spus hotărât: „Mami, mâine facem experimente!”
 Ei, bine... nu am făcut „mâine” căci timpul nu ne-a permis, dar și când a venit ziua pentru experimente, a fost mare bucurie.

Experimente pentru copii- distractive sau utile?

Ei bine, în Știința în 5 minute sunt și de unele și de altele. Pe lângă indicațiile necesare, găsim și explicația rezultatului. Dacă aveți un copil curios, o va savura cu siguranță.
Cartea este recomandată copiilor de la 8 ani. Maia are 6 ani jumătate, dar am găsit experimente pe care le-a putut face și ea cu ușurință. 

În carte găsim atât experimente simple, cât și complexe. În total sunt pente 100 de experimente, deci avem de unde alege. Acestea sunt împărțite pe categorii și ne este ușor să ne orientăm în funcție de curiozitățile actuale ale copilului. Maia a vrut să le încerce pe toate, deci în zilelele următoare sigur vom merge și la cumpărături, să luăm materialele necesare ce ne lipsesc din casă.

M-am cam întins cu vorba, dar acum vă las să o urmăriți pe Maia în timp ce face câteva experimente. Bucuria ei este evidentă și de aceea mi-am propus să mai caut astfel de cărți.




Nou în bibliotecă 10





În luna cadourilor, eu și Maia, am adunat multe cărți atrăgătoare, 35 la număr. Sper să reușesc să citesc, măcar o parte, în perioada următoare și să vă vorbesc despre ele.

Sunteți curioși care sunt titlurile? Atunci vi le prezint:




Iubirea față de aproape și Împreună, le-am primit de la Carolina. Mulțumesc!





Misterul fetei din zăpadă a fost așezată sub brad de unul din frații mei și prietena lui. Vă mulțumesc!





Toate aceste minunății au venit de la Editura paralela 45. Mulțumesc!



Fericiți pentru totdeauna? Am primit-o de Editura Corint și am scris despre ea aici. Mulțumesc!




Femeile care au renunțat la bărbați (recenzia aici) și Păzitoarea tainei- carte pe care o citesc acum-, au venit de la Libris. Mulțumesc!




Pe strada Dublin( recenzia aici) am primit-o de la Libmag. Mulțumesc!





Ciocolată, dragoste și Crăciun (recenzia aici) mi-am făcut-o singură cadou și mi-a plăcut mult!




Defecți, În căutarea sufletului Crăciunului, Mary Poppins și Regina Zăpezilor au venit de la Galați. Mulțumim, Cătălina- Porția de citit!




Fie-vă milă de păcătos!, Copilul apelor și Viața invizibilă, le-am primit de la Raluca Ungureanu. Mulțumesc!




Gustul dragostei și Maiestrul și margareta, le-am primit de la Alexandra Ali la schimbul de cărți organizat de noi, pe grupul Prefață de carte și Porția de citit. Mulțumesc mult!




După cum ați observat în poze, și Maia a fost băgată în seamă și s-a bucurat de atenții deosebite. Vă mulțumim tuturor. Sper că decembrie a adus și în biblioteca voastră titluri noi!

miercuri, 3 ianuarie 2018

LEAPȘĂ- 2017 REVIEW




Mulțumesc, Praf de stele- bookysme, pentru nominalizare!

 Mi-a făcut o mare plăcere să răspund la acestă leapșă și sper ca vouă să vă placă răspunsurile mele.

Vă invit să vedeți ce a ieșit:


Câte cărți ai citit în 2017?

Wow! Acum, cu leapșa aceasta, tocmai mi-am numărat cărțile citite în 2017 și sunt uimită... 98!


Dintre ele, care a fost cea mai bună carte citită?

O întrebare foarte grea! Tot timpul răspund diferit la ea, nu pot alege doar una, foarte multe m-au impresionat și m-au marcat. Fiecare e cea mai bună dintr-un anumit punct de vedere. De data aceasta, o să aleg CARTEA LUNII DIN IANUARIE 2017, Apă pentru elefanți.

Care este cel mai frumos citat descoperit în 2017?

Știu că poate ar trebui să le notez ca să le recitesc și să le țin minte, dar încă nu am făcut asta. O să vă scriu ultimul citat descoperit în 2017 care m-a impresionat:

”Îți voi dezvălui un secret. Este o lecție învățată de cei care au trecut printre cele mai nefericite tragedii și pe care bănuiesc că le cunoști deja: Soarele va răsări întotdeauna. Întotdeauna. Soarele răsare după ce mamele își pierd copiii, după ce soții își pierd soțiile, după ce țările pierd războaiele.” -

Fericiți pentru totdeauna? de Taylor Jenkins Reid (recenzia aici)


Ai participat la vreun eveniment literar anul acesta (lansare, târg de carte, etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

La mine în oraș nu prea sunt astfel de evenimente, dar am participat la Târgul de carte Axis Libri Galați, unde am cunoscut-o și pe Cătălina de la Porția de citit. M-am simțit foarte bine și sper să repet experiența.

Ce carte citită în 2017, ți-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?




Care este cel mai bun film văzut în 2017?

Sincer, nu prea mă uit la filme, deoarece ar trebui să tai din timpul de lectură. Totuși mă uit la un serial și sper să se pună: ANATOMIA LUI GREY.


Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul 2017 pentru tine?

Împăcat


E un moment de anul acesta pe care nu ai vrea să-l uiți?

Ce dorință ți s-a împlinit în 2017?

Dacă rămânem tot în zona aceasta, o să pomenesc iar târgul de carte de la Galați. Am cunoscut oameni minunați, printre care și pe gazda și prietena noastră, Cătălina. Au fost zile frumoase pe care mi le voi aminti mereu cu drag.


Scrie o dorință pentru 2018!

Sper că la leapșa din 2019, să pot folosi același cuvânt care rezumă acum anul 2018!




Îți mulțumesc din nou, Andreea, și îți doresc un an grozav!

Provoc să preia leapșa-2017 Review, bogurile: Books are my drug și Where the rain falls!

Cartea lunii decembrie






În luna decembrie am reușit să citesc șapte cărți frumoase.  Dacă sunt mulțumită? Absolut! Nu speram să reușesc să termin nici măcar cinci, dar se pare că, la fel ca și fumătorii ce reușesc tot timpul să își cumpere țigări, așa și noi, cititorii împătimiți, reușim să furăm câteva clipe pentru a citi chiar și în cele mai aglomerate perioade. :)



Lista mea arată așa:

1. Cronica zeiței. Mulțumesc, Libris!












4. Pe strada Dublin. Mulțumesc, Libmag!
















Așadar, am avut parte de șapte cărți frumoase și relaxante, dar CARTEA LUNII, din punctul meu de vedere, este Fericiți pentru totdeauna? .

luni, 1 ianuarie 2018

Top 3- surprize literare în 2017



Anul acesta am avut parte de multe surprize literare: autori de care abia dacă auzisem și cărora, acum, le vânez operele, cărți despre care auzisem păreri diverse sau nimic și nu îmi pusesem prea mari speranțe în ele, coperți care nu îmi inspirau nimic, dar care au ajuns să aibă un loc aparte. Așa a luat naștere Top 3- surprize literare în 2017:

3 autori preferați descoperiți în 2017: 

Kate Morton . Îmi place enorm modul în care structurează povestea, modul în care misterul nu se risipește până spre sfârșitul romanului.

Agnes Martin-Lugand . Această autoare are patru cărți traduse la noi, iar eu le-am citit mult prea repede, iar acum sper la un alt roman în 2018.

Liane Moriarty . Am citi doar o carte semnată de ea, am mai cumpărat una și în 2018 sper să le adun pe toate.


3 romane ce m-au surprins într-un mod plăcut: 

Misery. Prima carte horror pe care am citit-o, mi-a plăcut cu adevărat!

Fiica pierdută a fericirii . Mă gândeam că este o carte în genul celor din colecția  Chic(da, nu citesc tot timpul descrierile), dar am descoperit un roman interesant despre imigranții chinezi.

Fetele. Am auzit multe pareri pro si contra, dar se pare că instinctul nu m-a înșelat.


2 cărți frumoase(doar două deoarece nu prea citesc cărți care nu au o copertă atrăgătoare😜) care ar avea nevoie de o copertă sugestivă:

Și dacă e adevărat... O carte frumoasă, cum doar Marc Levy poate scrie ❤

O meserie nepotrivită pentru o femeie. Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam 😁


3 cărți recomandate sau primite de la prieteni, care mi-au adus bucurie:

Seria Outlander . Dă dependență! Mulțumesc, Cătălina- Porția de citit !

Septembrie în Shiraz. Cartea a fost făcută călătoare de Oana. Mulțumesc,  Oana- Crâmpeie de suflet!

Predestinați. Mulțumesc,  Laura, pentru recomandare! Mi-a plăcut, sper să termin seria anul acesta.

Abia aștept să descopăr surprizele literare ale anului 2018.




Postare prezentată

Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler ; titlul original: Unter dem Safranmond

"SUB LUNA DE ȘOFRAN este un roman fermecător despre iubire, dorința de libertate si căutare a acesteia în lumi fascinate, despre pasiun...