Cum m-am apucat de citit?


Cum am început să citesc? Pai să vedem... nu am fost unul din copiii aceia minune ce citesc încă de la cinci ani, și asta cu siguranță se datora fraților mei ce veșnic aveau cate un joc atrăgător în derulare, dar undeva în primii ani de școală, m-am aventurat în lumea frumoasă a lecturii.

Nu mai țin minte exact ce vârstă aveam când am fost vrăjită de tot ceea ce reprezenta o carte... copertă, poveste și privirea celui ce o citea, dar îmi aduc aminte cum mă ghemuiam lângă fratele meu mai mare ce își petrecea majoritatea serilor citind și eram tare mândră că am și eu o carte alături. Una din cărțile ce m-a cucerit și mi-a rămas în minte a fost HEIDI-FETIȚA MUNȚILOR. Îmi aduc aminte că m-a impresionat suferința ei și cu tristețe mă gândeam ce supărată aș fi și eu dacă ar trebui să-mi părăsesc satul.

Mai mare fiind, Moromeții și Moara cu noroc, m-au fascinat de-a binelea. Îmi aduc aminte că atunci am avut parte de prima noapte pierdută pentru a citi. Deși, abia îmi mai puteam ține ochii deschiși a doua zi la școală, eram mândră de izbânda mea și am avut grijă ca toți colegii mei să afle asta.

Încet, încet, cărțile de beletristică au început să îmi ocupe timpul liber și acum încerc să mă bucur de toate cărțile noi ce apar pe piață.

Articol ce răspunde provocării Libris , cu ocazia ediției a XIV-a a Târgului internațional de carte și muzică Libris Brașov.


Etichete: