Secretele unei doamne de Julie Garwood ; titlul original: For the roses

Cum e mai frumos să-ți începi anul dacă nu cu o iubire de poveste? Am ales SECRETELE UNEI DOAMNE deoarece îmi place stilul autoarei și era și curioasă să văd câtă iubire poate fi în 550 de pagini? Adică... prea multă încât să mă lecuiesc de iubiri de poveste pe o perioadă, sau prea puțină și să ma plictisesc citind-o? Ei bine, cartea a fost superbă, nu m-a plictisit nicio secundă, a fost plină de acțiune, a avut și suspans, dar umorul a fost cu siguranță la el acasă :-) .



Cartea a avut un început surprinzător pentru mine: să vezi cum patru copii abandonați ce locuiau pe străzi salvează un bebeluș de șobolanii ce încercau să ajungă la el, nu poate să te lase pur și simplu indiferent... prima dată îți stăpânești pornirile ce te cuprind când te gândești câte persoane abandonează copiii fără să aibă vreo urmă de remușcare, apoi ți se umple inima de admirație și bucurie la gândul că totuși există și suflete bune, ca acești patru copilași chinuiți și ei te soartă. Mi-a plăcut enorm decizia luată de ei. Aveau să devină o familie, să aibă același nume și aceeași mamă-mama Rose, mama lui Adam- pentru a-i da o șansă la viață bebelușului găsit. I-au dat numele de Mary Rose și au plecat spre vest pentru a fi în siguranță. Au ajuns în Montana-Blue Belle, unde au reușit să își creeze un cămin, o fermă a lor unde fiecare avea ceva de făcut. Modul în care s-au descurcat și au crescut, ne-a fost arătat la sfârșitul fiecărui capitol prin intermediul unei scrisori trimise de copii mamei Rose. Acele scrisori m-au amuzant teribil, m-au îngrozit fiind conștientă că erau doar niște copii, dar în mod surprinzător, parcă îmi umpleau inima de mândrie și de bucurie că au reușit să se descurce.

Viața lor se schimbă în momentul în care Mary Rose fiind la școală, a avut parte de o întâlnire cu mama unei colege ce susținea că Mary Rose seamănă perfect cu Lady Agatha-o doamnă din înalta societate londoneză căruia i-a fost răpită fiica când avea doar 4 luni. Nu la mult timp a fost vizitată de un avocat ce încerca să afle cât mai multe despre familia ei.

Întoarsă acasă în Blue Belle, Mary Rose nu avea timp de plictiseală, tot timpul se ocupa de cei sărmani și veșnic în casa lor era cineva străin ce avea nevoie de ajutor.

Harrison era avocat, lucra pentru Sir Elliot-tatăl lui Mary Rose. Când a auzit de fata ce semăna leit cu Lady Agatha, a venit în Blue Bell să o cunoască și repede și-a dat seama că trebuie să pară neajutorat pentru a putea ajunge la ferma celor cinci frați.

Odată ajuns acolo, strângea dovezi pentru a fi sigur că Mary Rose era bebelușul pierdut. Singura problemă a lui a fost că nu a prevăzut că tânăra femeie putea fi atât de adorabilă și că frații ei îi puteau intra așa pe sub piele în ciuda faptului că se purtau aproape ca niște barbari.

Să vă spun câte ceva despre Blue Belle și despre frații lui Mary Rose: în Blue Belle nu exista șerif, impușcăturile erau la ordinea zilei și erai sfătuit să nu porți un pistol dacă nu știai cum să-l folosești. Mary Rose nu avea voie să iasă niciodată singură deoarece peste tot era un pericol.

Frații ei erau unul și unul... i-am îndrăgit pe toți şi i-am respectat pentru tot ceea ce făceau. Adam era cel mai mare, capul familiei. Era un negru fugit de la stăpânul său în copilărie. De ce a fugit și cum le afectează acest lucru viața de adulți, o să vă surprindă.
Cole era căutat de pistolarii în curs de afirmare. Tot timpul trebuia să fie cu garda sus pentru a se apăra. Era un om bun, dar dur! Douglas se descurca foarte bine cu animalele. Era căutat toată lumea chiar și pentru un sfat. Travis era și el la fel de simpatic ca și ceilalți și contribuia la dezvoltarea fermei.

Cum vor reacționa aceștia când vor afla adevăratele intenții ale lu Harrison? Cum va reacționa Mary Rose când va afla că mai are încă o familie ce vrea să se întoarcă acasă? Cine era mama Rose? Vă învit să aflați sigure citind Secretele unei doamne.


Etichete: , , , ,