vineri, 30 decembrie 2016

Restul e tăcere de Carla Guelfenbein ; titlul original: El resto es silencio




RESTUL E TĂCERE este o carte ce-mi făcea cu ochiul de ceva timp și mare mi-a fost bucuria când am primit-o pentru recenzie de la Editura Litera.

A fost ce mă așteptam? Păi... da și nu! A fost cu siguranță o carte bună, o carte reală ce emană tot felul de sentimente, dar exceptând partea de final, nu s-a zărit nicio o rază de lumină, a fost o carte tristă ce scoate la suprafață toate temerile unei persoane familiste, dar care merită citită căci te face să intri în sufletul a patru persoane diferite unite de același lucru: o boală!

Tommy este băițelul ce suferă de o problemă la inimă :( . El este marginalizat, este abuzat de colegii de la școală, necăjit de veri, evitat de tată și totuși un copil bun, un copil deosebit, deștept şi cu o logică ce trece mult nivelul vârstei lui.
Acesta află că mama lui s-a sinucis și deși are o mie de întrebări și supoziții, nu are cu cine le discuta. Mânat de dorința de a afla cât mai multe despre persoana de care se simte cel mai legat, începe o investigație pe cont propriu.

Tătăl său, Juan este doctor. Pentru a rezista șocului adus de moartea soției, se adâncește în muncă, astfel neglijindu-și fiul ce avea atât de multă nevoie de el. După ce a cunoscut-o pe Alma, aceasta s-a apropiat destul de mult de Tommy și au devenit o familie fericită.

Juan trece prin diferite stări sufletești aduse de trecut și de problemele ce le întâmpină la muncă, așa că o ignoră tot mai mult pe Alma și nu își dă seam când ispita apare în calea ei și când aceasta o ia pe un drum greșit... în schimb, Tommy înțelege totul, știe deja mult mai multe decât ar trebui să stie un copil de vârsta lui.

Fiecare capitol este spus de Tommy, Juan sau Alma. Așa aflăm adevărul fiecăruia, povestea lor de viață și trecem prin trăirile lor.  Cel mai mult m-au emoționat capitolele povestite de Tommy, m-au și înspăimântat unele pasaje ce conțineau gândurile lui, gândurile unui copilaș nevoit să se maturizeze mult prea devreme.

Finalul m-a enervat, m-a supărat de-mi venea să urlu ca sa scap de toată acea energie ce s-a acumulat pe timpul lecturării, dar totul a fost salvat de o simplă frază, o idee ce mi-a adus speranța și pe care clar nu o să v-o spun. :) 

Dacă v-am stârnit curiozitatea, găsiți Restul e tăcere de Carla Guelfenbein,  Aici.

10 comentarii:

  1. Felicitări pentru recenzie! Ai punctat exact ce trebuia pentru a ne face extrem de curioși :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact, Anca! Într-adevăr, a făcut exact ce trebuia pentru a ne atrage și a ne stârni curiozitatea! Îmi place tare mult subiectul și îmi place tare mult prezentarea! Sunt obișnuită cu astfel de finaluri, tocmai am terminat o carte care se finalizează cu moartea unei fete care avea ciroză, iar acest lucru mă îngrozește! Vreau finaluri fericite! :D Felicitări, Adriana!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu siguranță ai stârnit curiozitatea, cel puțin pe a mea 😊. Felicitări pentru recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  4. Normal ca mi-ai stanit interesul :P
    Sper sa citesc si eu cartea :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitări pentru recenzie! Subiectul pare extrem de sensibil... Am trecut pe listă romanul.

    RăspundețiȘtergere

Spune-mi părerea ta:)